Barajul „Lacul Mare”

Barajul LACUL MARE-Monument Istoric cod LMI CS-II-m-A-11170, 1723-1727

În 1723, Oficiul Superior Minier (Montanistic) al Banatului, care luase fiinţă în locul mai vechii „Comisii de Instalare a Mineritului Bănăţean” îşi va muta, din nevoi tehnice, sediul de la Timişoara în Oraviţa. În același an 1723, Oficiul solicită competenţele unui grup de ofiţeri geografi, geodezi şi genişti, coordonaţi de generalul Johann Andreas, conte de Hamilton (cel ce mai târziu avea să devină guvernator al Banatului) să studieze posibilitatea amenajării în zonă a unui lac.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este lc-mr_brc.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 40427409_2195455890483598_703194675883802624_n-brc.jpg

Ideea de a-l amenaja survine chiar din anul 1719, în Ordonanța Camerei Aulice din Viena care solicită, între altele, Administraţiei Ţării Banatului să se implice în mod deosebit în „dezvoltarea comerţului şi minelor de la Oravița, deosebit de binecuvântate de Dumnezeu”.

Pe harta realizată de ofiţerul cartograf D. Haring, la ordinul prințului Eugeniu de Savoia, comandantul suprem al trupelor imperiale în zonă reprezentând Banatul de Munte, lacul orăviţean e simbolizat ca lucrare specială și de interes strategic. Proiectul e realizat de căpitanul Iosif Motsidlovsky, ulterior stabilit aici în Oraviţa. Barajul şi întreaga operaţiune hidrotehnică la care a participat forţă de muncă locală sunt finalizate în 1726 şi inaugurate în 1727. Lacul Mare” are o suprafaţă de 8,8 ha şi un volum de aproximativ 11.000 mc.

(Ionel Bota)

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este a2-999x1024.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este BogdanComanescuIMG_8568-Edit-1024x683_1.jpg

 

AMENAJARE LACUL MARE