Barajul „Lacul Mare”
Barajul LACUL MARE-Monument Istoric cod LMI CS-II-m-A-11170, 1723-1727
În 1723, Oficiul Superior Minier (Montanistic) al Banatului, care luase fiinţă în locul mai vechii „Comisii de Instalare a Mineritului Bănăţean” îşi va muta, din nevoi tehnice, sediul de la Timişoara în Oraviţa. În același an 1723, Oficiul solicită competenţele unui grup de ofiţeri geografi, geodezi şi genişti, coordonaţi de generalul Johann Andreas, conte de Hamilton (cel ce mai târziu avea să devină guvernator al Banatului) să studieze posibilitatea amenajării în zonă a unui lac.
Ideea de a-l amenaja survine chiar din anul 1719, în Ordonanța Camerei Aulice din Viena care solicită, între altele, Administraţiei Ţării Banatului să se implice în mod deosebit în „dezvoltarea comerţului şi minelor de la Oravița, deosebit de binecuvântate de Dumnezeu”.
Pe harta realizată de ofiţerul cartograf D. Haring, la ordinul prințului Eugeniu de Savoia, comandantul suprem al trupelor imperiale în zonă reprezentând Banatul de Munte, lacul orăviţean e simbolizat ca lucrare specială și de interes strategic. Proiectul e realizat de căpitanul Iosif Motsidlovsky, ulterior stabilit aici în Oraviţa. Barajul şi întreaga operaţiune hidrotehnică la care a participat forţă de muncă locală sunt finalizate în 1726 şi inaugurate în 1727. „Lacul Mare” are o suprafaţă de 8,8 ha şi un volum de aproximativ 11.000 mc.
(Ionel Bota)
