Liceul „General Dragalina”
Monument Istoric cod LMI CS-II-m-B-11156, (corpul central A), 1873
„Realschulle” fondată la 1873, apoi „Şcoala Civilă de Stat”, fostă „Școala Normală”, liceu din 1913, redenumit liceul „General Dragalina” din 1919. Piața Ferdinand nr. 1
În februarie 1867 administraţia oraşului Oravița solicită ministerului din Viena reluarea funcţionării gimnaziului latin, iar ministerului din Pesta, în iulie acelaşi an, o „Realschulle” cu patru clase. Terenul pus la dispoziție pentru aceasta era al familiilor Bibel, Stojadinovic şi Constantini.
Un nou memoriu e trimis la Budapesta în 1868, având ca obiectiv înfiinţarea unei şcoli latine (liceu). O comisie de 12 persoane evaluează posibilităţile iar conducerea Comitatului Caraş, prin Decizia nr. 7.441 din 7 decembrie 1870 e de acord, cu condiţia finanţării instituţiei de către primărie şi cu înfiinţarea unei şcoli civile cu 6 clase. Primăria se angajează cu 20.000 de florini, apelează la donaţii şi lansează ideea a 1000 acţiuni (10 fl fiecare) pentru clădire.
Ordinul de înființare a școlii civile cu 6 clase este emis de minister la data de 30 decembrie 1872, iar comisia şcolară are o primă şedinţă în 19 ianuarie 1873.
Din componenţa comisie fac parte Fr. Wittmann preşedinte, Simeon Mangiuca vicepreşedinte, dr. Emanuel Kohn secretar, Petru Vuia ajutor de secretar şi Francisc Hoffmann administrator. Wittmann îl înlocuia pe Louis V. Maderspach. O altă şedinţă desfăşurată la 25 ianuarie 1873 dă titulatura comisiei de coordonare a înfiinţării şcolii: „Comisia Şcolii Civile Regale Maghiare Comunale din Oraviţa Montană.” Apoi, la şedinţa din 25 februarie 1873, Fr. Wittmann anunţă deschiderea clasei I pentru ziua de 6 martie acel an. Festivitatea are loc la clasa învăţătorului Stara, în prezenţa inspectorului Martin Billmann.
Intrarea şcolii civile în activitate a decurs astfel: directorul a repartizat orele la clasa I, iar elevii particulari de la clasa a II-a sunt admişi să asiste la un curs de pregătire pentru admitere. Anul e redus între 6 martie–30 iulie astfel că profesorii ţin 20 de ore săptămânal pentru asimilarea materiei. Data înscrierii elevilor e anunţată în „Orawiczaer Wochenblatt” şi „Nera” (Weisskirchen–Biserica Albă), taxa de înscriere fiind stabilită la 1 fl şi 50 cr iar taxa frecvenţei reprezentând 10 fl anual în 2 rate, plătiţi aşadar la scadenţe în octombrie şi martie.
Profesorii dobândesc numirile oficiale prin adresa nr.148 din 19 martie 1873, alcătuită pe baza ordinului ministrului nr. 4068 din 2 martie 1873. Aceştia sunt Iuliu Dolle pentru disciplinele geografie, maghiară şi istorie, Ioan Luttinger la ştiinţele naturale, Aloisiu Balogh pentru desen şi caligrafie, Ioan Slunicko la muzică şi I. Vrabetz la matematici şi limba latină. Comitetul şcolar e şi el lărgit: S. Mangiuca, I. Becker, L. Maderspach, K. Rhode, I. Trăilă, Alex. Peter, J. Knoblauch, B. Munteanu, P. Vuia, Aug. Knoblauch, R. Bähr, Em. Kohn, J. Schnabel. Clasa I şi şcoala propriu-zisă iau fiinţă la 1873 cu 18 elevi.
Construirea şcolii e licitată. Devizul acestor ample lucrări e de 25.000 de florini, comuna oferind 2.000 florini iar StEG ajutând cu materiale şi cu mijloace de transport. În august 1873 o delegaţie ajunge la minister şi obţine 5.900 florini sub formă de împrumut. O cifră de 2.799 florini şi 99 creiţari sunt pentru interioare. Episcopul greco-catolic de Oradea, Ioan Oltean, cu rădăcini într-o familie orăviţeană, donează cinci obligaţii de împrumut. De altfel şi mulţi cetăţeni fac donaţii.
În 3 noiembrie 1873, două clase intră în clădirea nouă, trecută în Cartea Funciară la nr. 910.
La 28 iunie 1874 clădirea şcolii e inaugurată, I. Becker fiind responsabilul comitetului de construcţie iar preşedinte al comisiei şcolare Alexander Peter.
Pentru clasele III-IV se constituie altă delegaţie pentru minister, cu o comisie alcătuită din directorul Vrabetz, preşedintele Alexander Peter, membrii Iosif I. Becker şi I. Schnabel, care obţin ordinul nr. 23853 din 3 septembrie 1874. Obţin subvenţia pentru clasele III-IV, cu Ordinul nr. 23.853 al ministrului, emis cu poşta guvernamentală din 3 septembrie 1874.
Statistic, în 1873/1874 au fost înscrişi la clasele I-II un număr de 89 elevi, în 1874/1875, patru clase însemnau 104 elevi, în 1875/1876 sunt patru clase cu 120 de elevi iar mai târziu, în 1902/1903 cifra de 199 de elevi reprezintă activităţi în cadrul a şase clase.
În ianuarie 1876 e ales noul Comitet Şcolar: Al. Peter preşedinte, Withman vicepreşedinte, I. Trăilă secretar, Kohn ajutor de secretar, I. Bayer administrator. Clasa a V-a e organizată din 1880/1881, cu 2 elevi, a VI-a între 1881/1882, cu alţi 2 elevi. Iosif Siegescu, fost elev al şcolii între 1883.-1889, a contribuit în vara anului 1913 la transformarea şcolii superioare orăviţene în liceu. În 1902-1903, 20 elevi provin de la şcolile primare locale, 21 din alte localităţi, unul de la o altă şcoală civilă şi 17 de la gimnazii din imperiu. Din totalul de 179 elevi, 45 sunt orăviţeni, 111 din Caraş, 17 din Timiş, 3 din Torontal şi 3 din imperiu.
(istoric Ionel BOTA)
Între anii 1961 și 1979, ca urmare a creșterii numărului de elevi ai liceului se construiesc încă 2 corpuri de clădire, extinderi laterale ale corpului inițial central monument istoric, prin adaptarea locală a unor proiecte-tip de unități de învățământ.
…
…
