Grădina de tir
Monumente Istorice cod LMI CS-II-a-B-11157, CS-II-a-B-11157.01, CS-II-m-B-11157.02 Ansamblu vilă oficiali, Vilă oficiali
Azi Ocolul Silvic, Grădină de tir. P-ţa Ferdinand nr. 2
În 1869, după reușita organizării Expoziției Produselor Industriale, Agricole și Comerciale Montanistice de la Oravița, deputatul cercului electoral românesc al Oraviței, juristul dr. Aurel Maniu face demersuri pe lângă arhitectul Ioan Bibel pentru a obține terenul acestuia pe care ulterior va fi amenajată Grădina de Tir pentru agrementul populației din oraș și din Banatul Montan.
Bibel are o firmă puternică în arhitectură şi construcții „Bibel Janos/Mü-epitesz és vallalkozo/Oraviczan”. Afacerile ei includ un birou de proiectări în Oravița, cariere de piatră la Măidan, carieră de marmură la Ruşchiţa, Simeria, Luncani şi Moneasa, travertin şi bazalturi la cariera de la Colţ (Baru Mare), o „Fabrică de var” la Ciclova Montană, după 1840 arhitectul orăviţean fiind deja un nume cunoscut în întreg imperiul, în branșa sa fiind membru al Ordinului Arhitecților din imperiu sau primind mai multe distincții, brevete şi medalii, una înmânată personal, la Viena, chiar de împăratul Franz Iosef.
Mare Maestru al Ordinului Arhitecților Imperiali, Ioan Bibel a avut proiecte monumentale în Europa precum fântâna din centrul oraşului Udine, „palatul zăpezii” din Innsbruck, reproiectarea teatrelor din Meran şi Sopron. El a proiectat şi „der Konak-Bau von Belgrad”, apoi clădirea cu etaj a primăriei din Vrani (1869-1870).
La rugămintea preotului Josef Moser, firma lui Ioan Bibel termină Biserica Romano-Catolică din Ciclova Montană în 1872. În acelaşi an Bibel donează pentru Asociaţia de Tir şi pentru recreerea cetăţenilor Oraviţei grădina sa viitoarea Grădină de Tir, prin actul de la 4 august 1872 după ce la 30 iulie, „Asociaţia Zidarilor Liberi”, în coordonarea sa, funcţionând cu 400 de acţionari şi capital de 4.000 florini, are inițiativa renovării acestui teren. În 1872, Iulia Vuia solicită baronesei Stoianovici de Marcovăţ-Lăţunaş puieţi de platan pe care-i plantează în Grădina de Tir. În 1875, Carl Knoblauch plantează un arbore de ginkgo biloba adus de el de la Budapesta. Mai târziu, în 1893, Johann Bibel inaugurează (17 decembrie) Societatea pe acţiuni „Sommerfrische”, în preajma Aninei, o staţiune climaterică ale cărei vile tot el le proiectase. Arhitectul Johann Bibel proiectează şi realizează locuinţa parohială a Bisericii Evanghelice din Steierdorf. De reţinut că muncitorii de la „Societatea Bibel” sunt plătiţi cu 31,45 coroane în 1902 şi 93,35 coroane în 1903.
Asociaţia Grădinii de Tir este organizată în 1872-1873 pe terenul donat de arhitectul Bibel încă de la 1868-1870, azi cod de monument istoric 11-B-225, „Vila Oficiali”. La 2 februarie 1873, Schützengarten General Versammlung are în componenţă pe preşedintele Anton Holzman, pe schützengemeinde Franz Grau, secretarul F. Juranek, casierul Caspar Nüssbacher, avocatul Iuliu Nemcsik, membri onorifici fiind ministrul Bela Szende, Blasius von Dullesko, Rudolf Horvath, capelanul Josef Róos.
La început, Reuniunea Burgheză de Tir funcţiona pe lângă „Freischutzen-Corps”, asociaţie activă încă din 1756. În 22 ianuarie 1888 ia fiinţă Reuniunea Femeilor Române, cu Livia Vuia, fiica lui Maniu, preşedintă şi Clubul de Gimnastică şi Scrimă, la 3 ianuarie 1888, cu statutele aprobate la 17 iunie 1888, având ca prezident pe Ilie Trăilă iar ca maestru pe Adrian Magnin, francezul rudă cu Jules Verne, clubul activând cu secţii de patinaj, înot, canotaj. Ioan Bibel e mereu prezent între managerii iniţiativelor. La fel se întâmplă şi cu Societatea Carpatină Turistică. Ea lua fiinţă la 30 iulie 1893, prezidată de avocatul Fitz şi de vicepreşedintele Alexiu Gojdu. Reuniunea de Binefacere a Femeilor din Oraviţa, cu organizări de la 1879, devine din 1904 Reuniunea Femeilor, suportând reorganizări la 1911, prin publicarea noilor statute. Aceste asociaţii îl includ ca membru şi pe faimosul arhitect, până la 1900, când începe propria sa posteritate.
Mişcarea sportivă şi de agrement, turismul local pe baza ideilor promovate de arhitectul imperial Ioan Bibel câştigă noi aderenţi în perioada interbelică fiindcă pasionaţii domeniului luptă pentru instituţionalizarea preocupărilor în diferite ramuri. Nucleul acestor iniţiative se află, desigur, în rândurile tinerilor elevi ai Liceului „General Drăgălina”, un rol important avându-l profesorul de sport Gogu Popescu, secondat de cel de istorie, Ioan Buzea. Diligenţele lor se concretizează în 1925, când se pun bazele Clubului Sportiv Oraviţa. Societatea Turistică „Banatul”, filiala Oraviţa, Societatea Sportivă „Caraşul” sunt deosebit de prezente în viaţa oraşului şi a judeţului.
O filială a Radio-Clubului Român se încropea în 1935. Localnicul Iuliu Babeţi („Babetz”) solicita lui Alexandru Sanopol, în Craiova, unde funcționa sediul teritorial Radio-Club România, avizele medicale (aşa o impuneau regulile atunci, la fondarea unui radio local) şi primea în 22 aprilie 1935 următorul răspuns: „Stimate domnule Babetz, Pentru a fi membru al radio Clubului faceți o cerere netimbrată. Taxa de înscriere e 100 lei şi 20 lunar. Pentru autorizație de emisie mai așteptați că n-a eşit legea specială. Până atunci perfecționați-vă în tehnică şi la recepţie. Dacă sunteţi ofiţer de rezervă e mai uşor, cereți prin corpul Dv. Care o înaintează /la M.S.M. (Marele Stat Major) Cu distinse salutări, Alex. Sanopol”.
Tot în perioada interbelică au loc multe montări de spectacole de teatru şi muzicale pentru o elită restrânsă. Într-unul din saloane funcţiona şi un restaurant în sezonul primăvară-toamnă, tot pentru un public restrâns, pe bază de legitimaţii.
Între 1924-1944, în spaţii răsădite anume pe baza proiectării inițiale rezolvate la inaugurarea Grădinii de Tir chiar de către arhitectul Ioan Bibel, profesorul de științe naturale Ilie Rusmir organiza lecții practice cu etalarea unor exemplare şi explicațiile aferente, locul important reprezentându-l raritățile datorate climatului aparte al zonei.
În intervalul 1944-1948, unul din amenajamente va fi organizat ca restaurant cu popicărie, între 1948-1962 va funcţiona un grup de sedii şi birouri ale Sindicatelor din silvicultură şi învăţământ. După 1962 până în 1979 vor fi amenajate spaţii şi birouri pentru Consiliul Orăşenesc al Sporturilor de Masă, o vreme activând spaţiul pentru restaurant (până în 1969) şi popicăria (până în 1970). Din 1979 până în 1986 încă va fi activ sediul Comitetului Orăşenesc de Educaţie Fizică şi Sport apoi perioada până în 1990 va fi dedicată reamenajărilor pentru stabilirea sediului Ocolului Silvic Oravița, proiect concretizat în primăvara anului 1990.
De subliniat că în tot interbelicul şi până în 1982 zona amenajată ca amfiteatru în aer liber era folosită ca scenă şi ambient pentru montări de spectacole teatrale şi muzicale.
(extras din MONOGRAFIA ORAȘULUI ORAVIȚA, de Ionel BOTA)
.
