Gara Oravița Română
Monument Istoric cod LMI CS-II-m-A-11158, Gara ORAVIȚA ROMÂNĂ, 1847
În 1847 la Oravița erau finalizate lucrările de construcție la prima gară din România, cu șapte ani înainte de inaugurarea celei dintâi căi ferate din spațiul românesc, și cu doar 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume (Liverpool – Manchester 1830).




Ridicarea gării Oraviței a avut loc concomitent cu construirea primului traseu feroviar din ţară, și anume calea ferată Oravița–Răcăşdia–Vrăniuț–Berliște–Milcoveni–Iam–Straja–Iasenova–Roșia–Biserica Albă–Socol–Baziaș, o investiție de cinci milioane de florini, construită în perioada 1846-1854.
La inaugurarea tronsonului Oravița-Baziaș (62,5 km), 20 august 1854, în Gara Oravița a avut loc slujba de sfințire oficiată de Karl Wittahorszky, arhidecan de Oravița și doctor în teologie dogmatică, titlu obținut la Vatican.
Gara a intrat în activitate odată cu inaugurarea acestui traseu pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 și pentru călători la 1/11 noiembrie 1856, cu trei vagoane. Edificiul era dotat cu lift-pasaj, pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii, acest lucru reprezentând tot o premieră pentru acele vremuri. În 1993 liftul mai exista încă, acum intrarea spre el este blocată.
Clădirea inițială a fost extinsă ulterior cu un corp în partea stângă, data efectuării extinderii este necunoscută; scările exterioare au fost adăugate după anii ’30-’40.
Data inaugurării este un pic incertă dacă luăm în discuție documentul din 12 ianuarie 1847 în care dl. Gränzenstein, supraveghetorul construcției căii ferate Oravița – Baziaș, își anunță superiorii de la Viena că „totul merge conform proiectului” ceea ce ne îndrituiește să credem că gara era gata încă de la 1846.
(istoric Ionel Bota)
.
.
