Palatul Baumann-Belgrader „Policlinica”
Monument Istoric cod LMI CS-II-m-B-11144, Palatul BAUMANN-BELGRADER „Policlinica” datare 1756 (conf. LMI)
str. 1 Decembrie 1918 nr. 41
În 1743 între masonii veniți în Oravița la chemarea lui Johann Maderspach se afla Jacob Josef Belgrader.
Acesta, după ce a locuit în edificiile erariului ca fiu al inginerului geodez Arnold Belgrader, se mută cu familia în clădirea de mai sus, ridicată în 1728 (conf. I. Bota) de către Julius Jakob Baumann, cumnatul său. Amândoi luaseră de soții pe surorile Hoffmann, fiicele unui întreprinzător local în minerit. J. Baumann venea din Tirolul austriac unde, la Schwaz, fusese inițiat într-o lojă masonică de rit scoţian; familia lui Belgrader venea din Neudorf.
Terenul pe care cei doi își ridicaseră impozanta locuință era dorit de Baronul Falkenstein, viitor episcop romano-catolic de Cenad pentru parohie. Neputându-l obţine, a ajuns în relații de inamiciţie cu J. Baumann, reflectate şi în atitudinea ostilă a parohului local, Wolfgang Heidinger (Heidenger, dar în „summario” al lui Hechengarten el e scris „Weidinger”), din Ordinul Benedictinilor, faţă de familia masonului. Așa se face că, pe listele cerute din teritorii de Papa Clement XII, începând cu anul 1735, în legătură cu organizațiile masonice, pentru zona bănăţeană figurează şi un „J. B. von Orawitz.” Loja existentă aici era Loja „Glück auf!” (Noroc bun!), intitulată după salutul mineresc și legată de Marea Lojă a Celor Trei Grade Simbolice. Era vremea în care destui puneau pe seama influențelor masonice revoltele minerilor sau activitatea haiducilor conduși de frații Drincea din Agadici.
În 1873, luna august, aici au fost găzduite întruniri și ceremonii ale lojilor masonice din fostul imperiu. Dupa naționalizarea din 1948 a funcționat ca sediu al policlinicii orășenești. În prezent funcționează doar parțial (cabinete medicale private) datorită stării avansate de degradare.
(extras din „Oravița în istoria masoneriei universale”, de I. Bota)
..
…
